Transbucegi – Drumul spre Rai

Descriere

După cum îi spune și numele, șoseaua Transbucegi traversează o bună parte a muțiilor Bucegi, facilitând accesul spre obiective turistice unice în România. Este o destinație de neuitat în inima României datorită peisajelor pitorești, văilor adânci, pădurilor dense și impresionantele culmi montane. Accesul se face din DN71, drum ce leagă faimoasa stațiune montană Sinaia de Târgoviște, la aproximativ 7 km distantă de DN 1.

Deci dacă te-ai plictisit vreodată de stat în coloană pe Valea Prahovei, poți face un ocol ce îți va îmbunătăți cu siguranță starea. La intrarea pe DJ 713 ești ajutat de o mulțime de indicatoare rutiere cu destinații multiple (Peștera Ialomiței, Colț de Rai, Cabana Dichiu, etc), deci e destul de greu de ratat. La nici un kilometru dai de o intersecție de care treci ușor păstrând drumul principal, iar de aici începe distracția. O singură bandă de circulație, mai lată ce-i drept, dar nu vă speriați, ce te poartă încă 7 km prin măiestuoasele păduri ale României până la cabana Dichiu. Aici dai de o intersecție și de o mare dilemă: încotro?

Drumul din dreapta reprezintă de fapt Transbucegiul, dar înainte de a face alegeri pripite îți sugerez să te gândești de două ori. Eu am preferat să merg de cele mai multe ori pe cel din stânga ce coboară spre lac, iar apoi spre sfârșitul zilei să mă bucur de un apus de neuitat pe culmile Bucegilor. Dacă alegi să faci acest ocol trebuie să știi că este vorba de un drum de 27 km ce ocolește lacul Bolboci și care se parcurge în aproximativ o oră, fără pauzele ce pot interveni pe parcurs. Și aș recomanda oricui să facă un mic popas și să se bucure de minunății se găsesc aici. Coborând spre lac dai de un drum ceva mai prost în ceea ce privește calitatea asfaltului, dar la fel de virajat și aproape că nu realizezi când ajungi la baraj. De aici există două posiblități prin care se poate ocoli lacul, fie de la stânga la dreapta, fie invers. Eu am ales cea de-a doua variantă și mi-a plăcut mult mai mult felul în care poți observa tot ce este in jurul tău. Aici drumul se îngustează și mai mult și trebuie să ai ceva mai multă grijă, fie ca mergi cu motocicleta, bicicleta, sau mașina personală. Mi s-a întâmplat de mai multe ori să dau nas în nas cu câte un autocar plin de turiști, direct în curbă și trebuie să fii pregătit să poți opri de urgență.

La dus asfaltul este decent iar peisajele sunt frumoase, dar la întors dai de drum neasfaltat, plin de gropi și de Cheile Tătarului, unde Ialomița se varsă în lacul Bolboci și unde priveliștea îți taie răsuflarea. Stânci de zeci de metri se înalță în jurul tău, iar în față doar un lac liniștit de o culoare cristalină. În zona aceasta au început să apară mici porțiuni asfaltate, semn că se dorește îmbunatățirea carosabilului, dar cel puțin în 2022 încă erau zone mari de drum pietricit în care trebuie să ai mare grijă. Nu de alta, dar nici semnalul telefonic nu este prea bun pe aici, iar noaptea vine repede și condițiile atmosferice se schimbă de la un minut la altul. De aici drumul se continuă până la baraj și apoi spre cabana Dichiu, de unde am pornit. Dacă alegi să mergi doar pe asfalt și să te bucuri de o plimbare mai scurtă, poți vira dreapta pe drumul spre Piatra Arsă pentru a te minuna de priveliști ce te vor lăsa cu gura căscată.

Datorită vegetației sărace, a culorilor aprinse și a diferențelor mici de nivel, nu de puține ori în poze totul părea ca într-un deșert. Coamele si vârfurile munților Bucegi par mai de grabă dune de nisip, iar împrejurimile pustii. Dar nu vă lăsați înșelați de aparențe, in drumul vostru aveți mari șanse de a vă întâlni cu stâne de oi, alături de câini care mănâncă de trei ori mai mult decât tine. Mare grijă dacă mergi pe jos, cu bicicleta sau chiar și cu motocicleta. Șoseaua se lățește ceva mai mult și nu mai e atât de periculoasă ca până acolo, drumul e mai întins, iar destinația din ce în ce mai aproape. Odată ajunși la capăt de drum, în funcție de preferințe, o poți lua la pas spre Cascada Caraiman, Sfinxul Bucegi, Crucea Eroilor de pe Caraiman sau chiar Babele sau Vârful Omu.

Nu aș recomanda totuși dacă mergi cu motocicleta, drumețiile sunt destul de lungi și pot deveni foarte obositoare. Să nu uităm că mai avem de condus și spre casă. Dacă reușești să prinzi vreodată un apus aici, iar vremea să țină cu tine, îți garantez că va fi unul de vis. Culorile din jur, felul în care soarele se ascunde după munți și răcoarea ce se lasă chiar și pe timp de vară oferă o experiență de neuitat. Și dacă tot vorbim de vreme, aici trebuie să precizez faptul că aceasta e destul de instabilă, chiar dacă prognoza nu anunță nimic special. Vântul bate de cele mai multe ori puternic și pot aduce mase mari de nori, ploi sau chiar grindină în doar câteva minute, iar refugiile sunt inexistente. Partea bună e că pe cât de rapid apar, pe atât de rapid trec.

Iar la întoarcere trebuie să ai mare grijă și să nu uiți că s-ar putea să mai fie și alți oameni care au citit acest blog sau au văzut videoclipul de pe YouTube ce își doresc să urce și cărora trebuie să le acorzi prioritate. Plus că dacă nu ai grijă, ai șanse să încingi destul de ușor frânele, așa că nu te grăbi. Transbucegiul este un drum pe care il poți face cu plăcere primăvara, vara și mai ales toamna, când culorile aprinse ale pădurilor îți fac pielea de găină. Iarna acesta se închide, însă nu există o perioadă stabilită, ci depinde mai mult de condițiile atmosferice. De obicei de prin decembrie până în martie este cam imposibil să urci, doar că mi s-a întâmplat ca în februarie să pot urca până aproape de Piatra Arsă. Dacă alegi să mergi în sezonul rece, cel mai bine asigură-te că drumul este deschis, sau pune o întrebare pe grupul de Facebook Comunitatea MotorBike și poate îți găsești și un camarad de drum.

Lungimea totală a traseului este de 61 km, iar ca durată aproximativ 2h și dacă e să scazi ocolul din jurul lacului ajungi la doar 34 km si aproximativ 1h. Cu toate acestea îți garantez că nu va dura doar atât. Te vei opri să faci poze, să admiri minunățiile naturii și să te bucuri de liniștea din jur. De menționat este faptul că în weekend șansele ca drumul să fie ceva mai aglomerat sunt destul de mari, iar datorită porțiunilor înguste se pot forma coloane de mașini.